Cand in 1947, Mihail Ralea, ministru plenipotentiar la Washington pe atunci, este intrebat de George Marshall, initiatorul planului care-i poarta numele, de fraudarea alegerilor din 1946, acesta ii raspunde ca, dupa aprecierile sale, coruptia in Romania a fost ” normala” si ca intotdeauna cine organizeaza alegerile are un surplus de 3-5% din voturi, “coruptia fiind aici in firea lucrurilor”.
sursa: Pe umerii lui Marx
Intamplator, imi aduc foarte bine aminte de ziua cand am implinit 5 ani. Eram in vacanta la bunici. Am primit cadou prima bicicleta a mea si o pereche de ghetute din piele lacuita cu siret, alb cu maro – erau grozave. Imi tot repetam intr-una in gand ceva de genul ” 5 ani. Wow! Nu-mi vine sa cred ca sunt atat de mare!”. Sunt putine astfel de momente pe care sa mi le amintesc atat de clar. Acum, dupa 37 de ani, cand Stefi implineste 5 ani si ne repeta intr-una ” Mami, acum sunt aproape ca voi, nu?”, ma intorc cu nostalgie in trecut in anii copilariei. Ne uitam la Lolek si Bolek, la Fetita cu creionul fermecat (Doamne, ce-mi mai doream si eu un astfel de creion!) si care e mai “simpatica decat Hannah Montana” si-mi dau seama de darul pe care mi-l face : bucuria de a-mi retrai clipele frumoase din copilarie. Ba, chiar si-a facut singura un cadou. Ne-a convins sa o reinscriem la vechea gradinita, iar la 5 ani va fi alaturi de vechii prieteni. A fost intampinata cu entuziasm si caldura de “vechea gasca”. Stefi, spiridusul care deschide sezonul sarbatorilor de iarna, ne incalzeste sufletele si ne da putere sa mergem mai departe impletind zi dupa zi, an dupa an, trecutul nostru cu prezentul ei.
Nimic nu se compara cu sentimentul pe care-l are o mama cand isi tine in brate pentru prima oara puiul si nimic si nimeni nu poate umbri fericirea acestor momente. Acestea sunt “talismanele ” mele. La multi ani, Stefania!
Fetita cu creionul fermecat
Nume: Sasha
Varsta: 3 luni
Tatal: rasa persana
Mama: simply the best
Deparazitat, imbaiat, tuns, ras si frezat, el este noul membru al familiei.
Pe 18 noiembrie 1928 a fost prezentat primul desen animat cu sunet sincronizat al celui mai cunoscut soarece din lume, Mickey Mouse. Desenul animat a fost realizat de Walt Disney si Ub Iwerke, iar titlul filmuletului, Steamboat Willie, a fost o parodie dupa un film al lui Buster Keaton.
Anul acesta, soricelul lui Disney implineste 81 de ani si risca la aceasta varsta sa-si schimbe personalitatea spre a fi in trend pentru noua generatie de copii. Un pic mai artagos si mai viclean cum se preconizeaza a fi (ma indoiesc ca la cererea copiilor), la brat cu Hannah Montana si Jonas Brothers, noul Mickey va contribui la realizarea profitului afacerii Disney in Romania.
Cu numele initial Mortimer si schimbat apoi in Mickey Mouse, interzis in Germania nazista ca “agent al decadentei americane”, interzis si de guvernul Romaniei in 1935 printr-o lege stupida pe motiv ca era “urat desenat si speria copiii mici”, condamnat la moarte ca “soldat la Satanei” de catre Seicul Muhammad Munajid, Mickey Mouse a strabatut decenii alaturi de Donald, Minnie, Pluto, Goofy adunand in palmaresul sau un Oscar si o stea pe bulevardul celebritatilor din Hollywood, dar mai ales zambetele milioanelor de copii si adulti si ne promite ca va fi mai trendy de acum incolo.
Stau si ma intreb: oare ce va mai urma?
Si acum… “primii pasi in viata” ai lui Mickey Mouse in “Steamboat Willie” – 18 noiembrie 1928:
Tot uitandu-ma la Disney Channel (Da, e adevarat!) si participand cu toata rabdarea de care sunt capabila la programul de intoxicare a creierelor de la cele mai fragede varste tip “Hannah Montana”, am ajuns la un moment dat la capitolul “reclame”. Stefi astepta cu sufletul la gura interesata fiind de un joc, “Roata olarului”. Toate bune si frumoase, i-am promis ca-l luam, dar cand sa ne uitam si la celelalte jocuri… surpriza! Reclama la ” Noile absorbante……” m-a lasat ca la dentist . Chiar daca reclama este destinata parintilor care se uita impreuna cu copii la tv (asa ca mine) mi se pare aiurea, ca sa nu zic altfel, sa raspund la intrebarile unui copil de 5 ani pe tema asta. Sunt eu exagerata?
Pana una alta, cumpararam jocul cu pricina. Trebuie sa spun ca nu ne-a ajuns lutul pentru prima sedinta, dar se gasesc si separat saculeti cu lut.
– Mami, ce-mi trebuie ca sa fiu vrajitoare?
- Foarte muulta imaginatie.
-Edward are multa imaginatie? (referire la personajul vampir din renumitul si agasantul Twilight)
-Edward este vampir.
-Aaaa… Da’ e si vrajitor.
-Nu neaparat. Doar ca se hraneste cu sange si are puteri nemaipomenite, adica supranaturale.
-Ieac! Sange?
-Asa e. Dar de ce vrei tu sa fii vrajitoare?
-Vreau sa spun “Abracadabra” si sa o fac pe Iulia bine . (Iulia sufera cumplit de cateva zile de o herpangina si am cam separat-o de Stefi). Daca spun simplu ” Abracadabra” nu ajunge?
- Nu. Asa nu ne-ar mai trebui doctori.
-Doctorii sunt mai tari decat vrajitorii . Au puteri nemaipomenite, nu?
- Nu. Nu au puteri nemaipomenite. Invata.
- Dar si Iulia invata. De ce nu se face bine singura?
Blocaj.
-Iulia trebuie sa mai creasca si intre timp sa invete mai multe secrete despre corpul nostru.
- Da’, de ce sunt secrete?
-Nu toata lumea intelege ce se intampla cu noi cand suntem bolnavi.
- Dar vrajitorii inteleg?
- Nu. Pentru ca ei nu invata.
Raspuns gresit. Amenda:
- Ba da! Harry Potter invata. Merge la o scoala. Un castel mare.
- Si ? Iti place scoala lui?
- Nu. Dar imi place de Hermione si de Ron, bagheta si pelerina si-mi mai place de Hagrid .
Nu insist pe motivul neagrearii scolii, oricum l-am intuit)
- O pelerina d-aia mi-ar trebui si mie. (Sincer, chiar am nevoie cateodata de o astfel de pelerina care sa ma faca invizibila la servici). Are si Scooby Doo al tau o pelerina de magician. Nu-ti place Scooby?
- Ba da! Dar stii? E cam gras, iar pelerina lui Scooby nu-i ca a lui Harry. Si toate fantomele alea sunt doar niste mincinosi rai.
- Asa este! Ai dreptate, Stefi! Si Scooby are prieteni , ii stii?
- Da, ii stiu. E Freddy, Daphne, Velma si Shaggy, stapanul lui Scooby Doo, care mananca intr-una cu Scooby.
- Si sunt cam fricosi, dar si mie mi-ar fi frica, tie nu?
- Ba da, mami, dar nu trebuie sa-ti fie frica. Toti monstrii aia sunt niste oameni rai care ajung la politie.
- Si ai vazut cum zic la sfarsit? ” Si as fi scapat daca nu erati voi, copii bagaciosi! “
- De ce spun asa?
- Pentru ca cei cinci prieteni ” bagaciosi” afla pana la urma secretul….. (bla, bla, bla..)
Ador Scooby Doo!
_
Pe 8 noiembrie se implinesc 140 de ani de la nasterea omului de stiinta, eminent fiziolog, medic, profesor, Nicolae Paulescu . Fiu al negustorului Costache Paulescu si al Mariei Paulescu, var bun cu poetul si epigramistul Cincinat Pavelescu, Nicolae Pavelescu a absolvit ca elev stralucit Colegiul National “Mihai Viteazul” (fostul Gimnaziu “Mihai Bravu”) in 1888. Atras atat de arte cat si de stiinte, in speta de stiintele naturale precum chimie, fizica, studiaza incepand din 1889 medicina la Paris, obtinand in 1897 titlul de Doctor in Medicina cu teza “Cercetari asupra structurii splinei”. Intre 1897-1898 urmeaza cursurile de chimie biologica si fiziologie generala la Facultatea de Stiinte din Paris, iar in 1899 obtine titlul de Doctor in Stiinte. In 1901 obtine al doilea doctorat la Universitatea din Paris cu teza ” Studiu comparativ asupra actiunii clorurilor alcaline aupra materiei vii”. In 1901 se reintoarce in tara si este numit profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicina si Director la Clinica de Medicina Interna a Spitalului St. Vincent de Paul din Bucuresti.
A devenit pasionat de studiul secretiei interne a pancreasului inca de la varsta de 21 de ani intr-o perioada in care studiile in domeniu se aflau la un nivel destul de primitiv. Primele studii asupra pancreasului au fost efectuate la Paris. insa Nicolae Paulescu a efectuat primele experimente pe baza extractelor pancreatice in 1916 la Bucuresti.
In 1921 trimite patru comunicari catre Societatea de Biologie din Paris cu privire la descoperirea pancreinei- o prima forma a insulinei. Paulescu a publicat intr-o revista de specialitate belgiana rezultatele cercetarilor sale sub titlul “Recherches sur le role du pancreas dans l’assimilation nutritive”. Desi publicate cu 8-10 luni inaintea enuntarii descoperirii insulinei de catre cei 2 cercetatori canadieni ( Fr. Grant Banting si Ch. Herbert Best), premiul Nobel pentru fiziologie si medicina din 1923 a fost acordat celor 2 cercetatori. D’abia in 1969, Comitetul Nobel recunoaste meritele savantului romanin descoperirea insulinei.
Nicolae Paulescu a avut remarcabile contributii in domeniul fiziologiei privind metabolismul glucidelor, patogeneza diabetului zaharat, coagulatia sangelui, in mecanismul mortii subite, in tehnica operatiei asupra hipofizei (procedeul Paulescu), iar meritele si aportul sau la sanatatea oamenilor nu poate fi contestat.
Personalitate controversata, creationist convins, impartasind opinii ideologice de extrema dreapta, antisemit convins, sustinator al lui A.C. Cuza, influentat de teoriile politice ale timpului, simpatizant legionar, dezamagit de o politica nationala falimentara, Nicolae Paulescu ramane unul dintre cei mai mari oameni de stiinta romani.
“Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria” este titlul unei carti puternic antisemita scrisa de Nicolae Paulescu si care ramane o dovada trista si amara a orientarilor sale politice.
Cert este ca produsul cercetarilor sale a salvat milioane de vieti indiferent de nationalitate , rasa si religie.
S-a stins din viata la 19 iulie 1931 la Bucuresti, iar in 1990, Nicolae Paulescu a fost numit post mortem membru al Academei Romane.
Ploaie tipica de toamna rece, intunecata, patrunzatoare pana-n maduva oaselor. Cand frigul insoteste ploaia devine insuportabil. Ba, in drum spre servici, picaturile de ploaie s-au transformat in fulgi de zapada. Ieac… Pana acum cateva zile era frig doar dimineata, iar dupa masa era mult mai cald, dar acum s-a stricat de tot vremea. De la fereastra biroului ma uit spre Auchan. Ninge de rupe, d-abia mai zaresc Auchan-ul. Sunt fulgi mari, dar n-or sa aiba prea mult spor, afara sunt 4°C . Dar nu numai fulgii de nea nu au spor, caci cu vremea se asorteaza vremurile, iar despre fericirea din prezent a romanilor comparativ cu perioada de dinaintea anului 1989 nu putem vorbi in termeni optimisti.
Mi se pare atat de pustiu….
Toamna ma-ncearca intotdeauna cele mai contradictorii sentimente. Anotimpul asta pacatos ma pune pe muchie de cutit intre trecut si viitor. Pesemne-i varsta, de ma tot gandesc la trecerea anilor in loc sa ma gandesc la “jumatatea plina a paharului”. Noroc ca nu avem prea mult timp la dispozitie sa filozofam. Iulia este in clasa a VIII-a si nu ma lasa sa ma plictisesc, de altfel nici ea nu prea are timp de plictiseala, Stefi si-a luat in serios noua gradi, ii place grozav sa “mestereasca”, in schimb nu-i place sa-nvete poezii, iar eu am inceput cursurile (an II). Ne ajustam mereu gandurile, simtirile si faptele la imprejurari, in mod inconstient.
Duminica dimineata. Dupa 3 saptamani de bolit, eu si Stefi ne bucuram ca suntem in parametrii de functionare. Imi beau cafeaua in timp ce o ascult pe Iulia cum pregateste un nou studiu de Chopin (pianul ramane supapa ei de siguranta, ii place, o relaxeaza).
Binecuvantez in felul meu lenea sau “arte del sole” cum o numesc napolitanii. Da, cica napolitanii ar fi recunoscuti pentru trandavia lor, iar lenea ar fi arta de a sta la soare. A zis careva “soare”?
In lipsa de soare stau si ascult muzica, ba chiar am si gasit o melodie pe gandurile si simtamintele mele autumnale, a unei formatii care ma intoarce in timp, undeva… prin anii liceului. Doamne, cum mai trece timpul!
 | windwhisperer on Sasha |
| windwhisperer on Sasha |
 | YSY on La multi ani, Stefania! |
| YSY on La multi ani, Stefania! |
 | flavius terbea on La multi ani, Stefania! |
