In Baden – Baden am pus la bataie prea putin timp, dar suficient cat sa ne aducem aminte cu drag.

Cazinoul din Baden-Baden este din cate stiu cel mai vechi din Germania. Una din personalitatile care l-a frecventat a fost Mark Twain. Se spune ca scriitorul a fost atat de impresionat de sumele puse in joc, incat la intoarcerea acasa s-a aratat convins ca a scapat de reumatism in salile acestui cazinou. Aviz amatorilor: cazinoul este deschis 365 de zile pe an! Noi nu ne-am incercat norocul la cazinou, dar tot ne-am bagat putin nasul, dupa care am zbughit-o rapid afara. Cand ne-or rapune durerile reumatismale o sa tinem cont ca exista si metoda Mark Twain cu alte dureri si mai mari. Asa am gasit ca este mai placut si mai relaxant sa ne plimbam pe strazile cu vitrine chic pana am ajuns la baile termale, Caracalla Therme.

Stefi si-a facut si un prieten!

Un mim poleit de care la-nceput  i-a fost teama si  caruia apoi, cu putin „efort”,  i-a daruit o moneda pentru care , drept rasplata, i-a fost intinsa mana in semn de prietenie. La schimb, Stefi i-a intins timida un degetel. Ne-am plimbat alene pe stradutele inguste, in panta, calcand pe unde au trecut si Johann Wolfgang von Goethe, Nietzzsche, Thomas Mann.

Freiburgul este superb. Vremea n-a tinut cu noi, dar asta nu ne-a impiedicat sa ne plimbam pe strazile Freiburgului. Oras medieval, strazile sale sunt pavate si marginite pe laterale de niste canale, prin care circula apa, se numesc Bächle. Am vazut copilasi lasati de parinti sa se joace cu piciorusele in apa ( de ploaie)  acumulata, apa fiind foarte curata acum, in timpurile medievale insa, canalele erau folosite pentru scurgerea deseurilor.

Interdictia circulatiei automobilelor in altstadt a fost dictata de mai multa vreme. Expresii gen bun simt, respect reciproc nu sunt numai teoretice aici, buna crestere tipic nemteasca pe mine personal ma impresioneaza in mod placut, dar nu vreau sa-mi mai fac inima rea. Am fost in centrul Freiburgului,pe Kaiser Josef  Straße, strada lor centrala, pietonala, strabatuta de tramvaie pe care nu le auzi decat atunci cand se afla la cativa metri de tine (asta ne facea sa fim cu ochi-n patru pe copii), silentioase, curate.

Iuliei i-a placut cel mai mult Freiburgul. Nu mai spun ca noi am prins si sezonul de reduceri, fetele au probat si au cumparat dupa pofta inimii.

Incetul cu incetul am ajuns si la Catedrala din Freiburg. Cu turnul sau de 116 m, grandioasa, superba face ca piatetele din jurul sau sa ne para mici, intime, parca esti pe o scena plina de muzicieni, turisti, gospodine, vanzatori.

In piateta de pe laterala catedralei, voia buna a acaparat cateva zeci de localnici si turisti. Buni si cu Stefi au si dansat.

Flammekuche, carnaciori de toate natiile, bere, de la capat. Flammekuche e ca un fel de pizza cu un blat subtirel cu un topping de smantana, ceapa , sunca cu care ne-am intalnit si in Strassbourg. N-a fost chiar Oktoberfest, dar a fost fain.

As mai fi vrut sa vizitez muzeul Mercedes din Stuttgart, dar am renuntat in favoarea unei zile la Europa Park. Aici, Marc s-a dovedit a fi cavalerul si ghidul perfect, cunoscand fiecare coltisor i-a aratat si i-a explicat Stefaniei fiecare „distractie” in parte.

Mie, personal, parcul mi s-a parut genial, fara sa stam prea mult la cozi, nu am putut vedea macar o treime din atractiile parcului. In Europa Park sunt vreo 130 de atractii. Iulia si Dana au incercat montagne-russe, eu nu am ce cauta in asa ceva.

Orele, zilele s-au scurs, am impresia ca timpul nu este corect. Se foloseste de noi ca sa ne faca in ciuda.

Ne-am intors in patria-muma, trecerea fiind ceva de genul: din rai in fundul iadului, nu numai Marc ne lipseste, ci in general, relatiile dintre oamenii de acolo. Am revenit rapid la „normal”, caci anormalul din tara noastra a devenit normal, atat timp cat s-a transformat in sistem de referinta de-a lungul timpului. Am ramas totusi cu bucuria de a cunoaste locuri noi si de a petrece clipe frumoase impreuna cu rudele noastre.

Si pentru ca mi-am gasit o predispozitie catre citate inchei cu ce spunea cineva mult mai destept decat mine: ” Nimeni nu are mai mare nevoie de o vacanta precum acela care abia si-a terminat-o” (Elbert Hubbard – scriitor, filosof si publicist american)

Anunțuri