” Cel care pleaca intr-o calatorie nu este niciodata acelasi cu cel care se intoarce”  zice un vechi proverb chinezesc si probabil ca de asta aveam nevoie cand am ales ca destinatie landul Baden Wurttemberg. Am lasat in urma dezbaterile interminabile pe tema sinuciderii Madalinei Manole sau despre dezgroparea osemintelor Ceausestilor sau despre candidatura lui Dan Diaconescu si am plecat „ca din pusca” in vacanta sa ne vedem verii: Iulia si Stefi pe Marc, mama pe Marina, eu pe Dana. 1h40min a durat zborul Sibiu-Stuttgart la capatul caruia am fost asteptate la aeroport de catre Iulia si de Dana (Iulia si cu mama ne-au luat-o inainte cu doua saptamani). Marc absent. ” Tradare sa fie, dar sa stim si noi!” vorba lui nenea Iancu. Un pic bosumflata din cauza absentei lui Marc, dar si un pic obosita din cauza drumului, Stefi a fost destul de tacuta in masina pana-n Offenburg. Decuplarea de la starea de bosumflici s-a produs imediat cum a facut cunostinta cu Marc. Cum Marc a-nceput sa vorbeasca ba-n romana, ba-n germana, curiozitatea de a-ntelege graiul verisorului a facut-o sa nu se mai desparta de el. Pe perioada vacantei s-au inteles neasteptat de bine care mai de care mai protector unul fata de celalalt. In fiecare dimineata, Marc se strecura in paturile nostre si ne trezea cu cate un pup dulce. Ne lipseste acum.

Avand ca priveliste Franta de pe terasa Danei, incalzindu-ne sufletele si incarcandu-ne bateriile seara de seara in decorul apusului de soare, povestind vrute si nevrute din anii trecuti, visam la strazile Strasbourgului. Asadar, primul gand, Strasbourg. La nici 40 km, Strasbourg este totusi , francez. Fiind orasul in care a fost compus si cantat prima oara imnul Frantei, este doar o intamplare faptul ca imnul national al Frantei nu e cunoscut sub numele de ” La Strasbourgeoise”; abia dupa ce a fost adoptat de voluntarii din Marsilia a devenit ” La Marseillaise”. Pentru germani, locuitorii Strasbourgului sunt francezi in stilul lor de viata,  iar pentru francezi, locuitorii Strasbourgului par usor prea ordonati, ca germanii, nu? Localnicii se considera intai de toate alsacieni, iar apoi, cum e si firesc, europeni. Strasbourg, orasul de la rascruce in traducere germana (Stras-burg), a fost de-a lungul timpului un oras mult ravnit si cucerit pe rand de romani, alemani, huni, apoi pasat intre francezi si germani.

Strazile pulseaza de viata. In schimbul a 8,40 euro pentru adulti si 4,20 euro pentru copii, ne-am plimbat cu Batorama,vaporasul care ne-a dus prin diferite cartiere ale Strasbourgului, canale inguste, din care am admirat cladiri vechi,pitoresti, poduri vechi, case vechi de cateva secole cu arhitectura aparte cu barne de lemn vopsite in culori inchise contrastand cu albul peretilor.

Punctul de atractie al copiilor a fost ecluza cu porti de lemn, veche de doua secole care, din momentul in care se inchid, datorita apei care se acumuleaza, au facut vaporasul sa se ridice la nivelul superior. Copiii ne cer fel de fel de explicatii, noi incercam sa-i lamurim in timp ce facem eforturi disperate sa mai beneficiem de o ureche pentru a mai prinde ceva informatii prin casca.La putin timp dupa ecluza, Stefi a adormit. Asa se face ca la finalul plimbarii, Stefi avea iarasi bateriile incarcate.

Ne-am afundat iarasi in furnicarul care dadea farmec stradutelor pavate avand drept tinta Catedrala Notre – Dame, a opta minune a lumii, cum era numita in timpul Renasterii sau a doua din cele mai vizitate catedrale din Franta, dupa cea din Paris. Bineinteles ca am stat sa prindem si spectacolul Orologiului Astronomic care are loc doar o data pe zi, la 12h30min, ora Strasbourgului.

O legenda spune ca inginerului care a conceput orologiul i-au fost scosi ochii pentru a nu mai crea ceva mai minunat (un alt fel de legenda a mesterului Manole), dar acesta s-a razbunat sub pretextul unui ultim reglaj, distrugand cea mai mare parte a orologiului. Este doar o legenda. Orologiul este rodul unei colaborari intre ceasornicari elvetieni, sculptori, pictori si artisti, matematicieni, tehnicieni.

Indica ora, calendarul laic si cel bisericesc si da indicatii astronomice (eclipse de Soare, de Luna). la ora 12h30min incepe defilarea celor 12 figurine metalice reprezentandu-i pe cei 12 apostoli trecand prin fata lui Isus.

Catedrala este superba, grandioasa, cu vitralii impresionante,noi  nu ne-am urcat in turn,desi ar fi trebuit, dar trebuia sa mai lasam ceva si pentru urmatoarele vizite.

Despre gastronomie… Exista chiar si o vorba (strasburgheza, evident) care spune ca in Franta se mananca bine, in Germania se mananca mult, iar la Strasbourg se mananca mult si bine. Multe specialitati alsaciene, multe restaurante ce servesc fel de fel de specialitati.

Cu Gigi Becali nu ne-am intalnit, in schimb l-am vazut in toata splendoarea sa pe toate posturile TV cand ne-am intors.

Timpul petrecut aici a fost insuficient, am parasit Strasbourgul cu gandul ca trebuie sa revenim.

Ca sa inchei prima povestire tot cu un proverb, ebraic de data asta,  spunem  asa : „Indiferent ce se intampla, o calatorie iti ofera intotdeauna o poveste de spus” , asa ca mai avem de povestit.

Anunțuri