Inceput de vara

Zilele astea, in Pitesti, termometrul din centrul orasului arata 33 grd. C . Da, ne asteptam la asta, ba chiar am luat hotararea sa o duc pe Stefi la gradi fara masina, ba chiar sa ma duc si la servici fara masina. Desi mai este pana la solstitiul de vara, putem spune ca primavara si-a incheiat misiunea – se preda stafeta verii. Ador diminetile de vara. Am considerat ca este un lux putin timp pentru mine, drumul care ma duce la servici. Am prelungit un pic placerea, doar pret de doua statii de autobuz. Am ajuns in fata liceului Nicolae Balcescu. M-am oprit in statia de autobuz de pe trotuarul din fata sa. Am avut putin timp, pana la venirea autobuzului, sa-mi simt urma pasilor de acum 28 de ani .

Am scanat cu privirea aleile din curtea liceului, mi-au venit in minte fel de fel de nazbatii facute. Autobuzul a sosit repede, mi s-a parut o adevarata aventura (nu e posibil asa ceva, stiu), dar n-am mai mers cu autobuzul de ani de zile.

Autobuzul m-a dus in parcarea Auchan-ului , supermarket-ul din fata firmei la care lucrez. Am traversat si am ajuns la servici. Mi-a placut privirea nedumirita a Dorinei, secretara, doar intarziasem.

Mi-am facut cale pe vale si peste cateva ore eram cu probleme de rezolvat la Finante (cu masinuta firmei – gata cu autobuzul!) Una peste alta a-nceput si ploaia. Fiind aproape de liceul Balcescu( astazi Colegiul National Bratianu), mi-am redobandit curajul de acum 28 de ani si am intrat in curtea liceului. Mi-am adus aminte de frumusetea si candoarea acelor ani si mi-am dat seama cat de mult ni se uzeaza sufletul cu trecerea anilor, doar fiecare zi ia cu sine o frantura din viata noastra, nu? Ma agat ca inecatul de firul de pai (exagerez) si ma gandesc la perioada care i se deschide Iuliei in fata – anii de liceu. Nu am emotii asa de mari cum imi spuneau ai mei ca au avut la admiterea mea in liceu – o fi de bine sau de rau?

Un pusti era atat de fericit sa faca sa infloreasca rasul pe buzele celor doua prietene care-l insoteau, dar mai ales al uneia din cele doua prietene , incat s-ar fi facut caraghios daca n-ar fi fost din firea lui.

Ieri, Iulia a avut ultimul test de evaluare la matematica, asteptam rezultatul, pe 4 mai a avut la limba romana si a obtinut 9,10. Nu vizeaza Colegiul Bratianu, ci Colegiul Zinca Golescu, un pic mai incolo, incursiunea mea s-a datorat faptului ca posibilitatea de a-mi aduce aminte de anii de liceu era destul de mare, liceul/colegiul cu pricina fiind in drumul meu.

In alta ordine de idei, bloguletul meu a implini ieri un anisor. N-a fost el chiar Fat – Frumos care sa creasca intr-un an cati altii-n zece, dar datorita lui am avut ocazia sa cunosc oameni, prieteni virtuali minunati, frumosi si altruisti care pun suflet si-si impartasesc in mod constant franturi frumoase din viata lor si, desi am cunoscut multe argumente potrivnice acestui fenomen, balanta mea inclina hotarat in favoarea bloggerilor.  Asa ca, doresc multi ani bloguletului meu, dar mai ales multi ani alaturi de prietenii mei virtuali. Asa ca…. ” Let it be!”

PS  Din cate am vazut, si „Let it be!” implineste 40 de ani luna aceasta.

Oua Faberge

Peter Carl Fabergé (Karl Gustavovici) s-a nascut la 30 mai 1846 in Sankt Petersburg. Tatal sau, Gustav Fabergé, a fost bijutier si aurar, iar mama sa a fost fiica unui pictor danez. Karl Gustavovici a facut scoala germana din Sankt Petersburg, iar de la 18 ani, a inceput sa-si faca ucenicia in lume, in ateliere renumite din Frankfurt, Paris, Londra, Italia.

Intors in tara, se implica in afacerea familiei, iar din 1872,Fabergé realizeaza restaurarile la Hermitage, in plus ocupandu-se si de catalogarea pieselor si colectiilor  unice din Palatul de Iarna.

Cand, de Sarbatorile Pascale din 1884, tarul Alexandru al III lea a comandat bijutierului  Peter Carl Fabergé un ou pe care sa-l daruiasca sotiei sale Maria Feodorovna, a iesit din atelierul bijutierului primul ou Fabergé din seria renumitelor oua Fabergé. Comanda initiala a avut ca model un ou de aur admirat de tarina in colectiile regale din castelul Rosemborg.  Asadar, pentru a-i aduce aminte sotiei sale de tara natala (castelul Rosemborg era castelul unde traise ea inainte de casatorie), Fabergé creaza  si lucreaza la cererea tarului, primul ou Fabergé, o pretioasa bijuterie dintr-un smalt transparent cu reflexe de sidef, cu incrustatii de aur, argint si pietre pretioase. Avea inauntru o coroana in miniatura cu rubin si era cuibarit de o gaina de aur, intr-un cuib de aur.

Dar, in fiecare an, de Pasti, Fabergé a creat cate un ou impodobit altfel, in pozitii si contexte diferite pe care tarul le-a daruit sotiei sale si astfel, din atelierul bijutierului, au iesit  68 de oua lucrate in aur, argint,  platina  si pietre pretioase, adevarate opere de arta din care 56 au apartinut familiei regale.

Chiar si dupa moartea tarului Alexandru al III- lea, traditia s-a continuat.  Fabergé a devenit bijutierul Curtii Imperiale obtinand si dreptul de a folosi Vulturul Imperial in sigla firmei sale. An dupa an, celebrele oua, fiecare cu surpriza sa diferita de la an la an, nu au fost numai cadouri de Pasti, dar au consemnat si evenimente importante precum incoronarea tarului Nicolae al II-lea, constructia unei catedrale, Crucea Rosie si soldatii de pe front si nu numai.

La capatul dinastiei Romanovilor, faimoasa colectie a fost imprastiata sau mai bine zis vandute pe mai nimic in strainatate de catre bolsevici. In prezent 10 s-ar afla la Kremlin, 2 ar fi in posesia reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, iar restul cumparate de oameni de afaceri, miliardari celebri sau in muzee. Trecerea timpului le-a sporit valoarea, arta casei Fabergé a reprezentat, chiar daca a fost si contestata, un fenomen de talie mondiala, ele valorand sume enorme la licitatii ( de exemplu, in 1994 o piesa a valorat 3.5 milioane de lire sterline, iar cel mai mare pret platit pentru un ou Fabergé a fost de 9.8 milioane de dolari si a fost obtinut la o licitatie din Statele Unite).

Creatiile lui Fabergé au fost redescoperite in 1977, iar dupa o serie de expozitii la Helsinki, Londra, New York, povestea artistului a revenit in atentia colectionarilor, iar cu ajutorul lui Victor Mayer, bijutier originar din Pforzheim ,creatiile marca Fabergé s-au bucurat de succes. Victor Mayer a obtinut dreptul de a realiza bijuteriile Fabergé, iar atat nepotul cat si stranepotul au continuat sa creeze astfel de opere de arta, avand mereu grija sa ramana fideli stilului unic Carl Fabergé, presedintele actual al Fabergé fiind Marcus Mohr, stranepotul lui Victor Mayer.

Se spune ca nu poti cu adevarat aprecia si intelege frumusetea unui  de ou Fabergé pana nu vezi unul in realitate, dar , din pacate, putini au sansa de a se bucura de frumusetea lor, majoritatea existand in colectii private.

Acestea ar fi cele mai scumpe oua oferite cu ocazia celei mai mari sarbatori ortodoxe , Pastele, eu va doresc din suflet sa aveti sarbatori fericite alaturi de cei dragi voua si o primavara frumoasa dupa iarna lungaaaa !

Faberge Eggs

Da , inca mai traiesc!

In caz ca cineva s-a intrebat, da, sunt inca in viata! Dar, sincera sa fiu, nici eu nu mai stiu ce  fac. Acum doua saptamani am avut parte de un control inopinat de la Garda Financiara la una din firmele unde lucrez.

Un pic cam teatral, unul dintre cei doi inspectori mi l-a adus in gand pe celebrul Marchiz de Steyne din Balciul Desertaciunilor, iar colega mea mi-a spus, in momentul destainuirii mele, ca asta nu face decat sa-l eticheteze antipatic de la bun inceput pe domnul cu pricina. In general, chiar daca intuitia pur feminina imi spune de la bun inceput cu cine am de-a face, ma feresc sa pornesc la drum pe picior de razboi, dar de data asta intuitia mea a batut toate recordurile de viteza si nu mi-am putut inabusi dezacordul cu privire la vanitatea „Marchizului de Steyne”. Ajunsesem sa-i visez si noaptea. Bineinteles ca au plecat cu o mica „realizare”, amenda minima, doar nu era sa ma bata pe umar si sa ma felicite ca am lucrat bine. Cum ei primesc stimulente procentual din valoarea amenzilor daca sunt incasate in max. 45 de zile , merita efortul lor de a se zburli pe seama noastra. Important este ca am scapat rezonabil de data asta, pana la urmatoarea „vizita”, caci cine stie ce personaj imi va mai da batai de cap, dar cel mai bun lucru e ca nu mai am cosmaruri noaptea. Oricum, nenea Boc ne-a promis multe intalniri de acest gen, marchizii ies la atac. Mai ceva ca la Buftea!

Si uite asa sare omu’ de pe fix precum Pamantul dupa cutremurul din Chile care schimba viteza de rotatie a Pamantului si ne scurteaza noua zilele

Back to school

4 din 5 si sper sa nu ma-mpotmolesc precum tiganu’ la mal. 2 de 9, 2 de 10, iar miercuri pe 17 ultimul, la contabilitate financiara, cel mai greu. Stefi a mai schimbat o educatoare pe motiv ca ” nu  e amuzanta”.  Nu, nu sunt una din acele mame care nu realizeaza ca nu-i musai sa sara in sus la prima vaicareala a progeniturii. I-am explicat Stefaniei in toate felurile posibile ca trebuie sa aiba mai multa incredere in ea si ca se va adapta, am vorbit cu educatoarea frumos despre faptul ca Stefi a -nceput sa planga in fiecare dimineata ca nu mai vrea la gradi. Cam acra, mi-a raspuns ca nu stie nici ea de ce, ca de batut ea nu bate copii. N-am mai stat pe ganduri atunci si a doua zi am si mutat-o la cealalta educatoare care e cu mult mai comunicativa si unde Stefi se simte foarte bine. Acum ma roaga ea dimineata sa mergem mai repede, sa nu intarziem (pe semne ca vrea sa fie sigura ca nu o duc in cealalta clasa). Si uite asa, Papi a declarat ca din momentul asta s-a incheiat sezonul muraturilor. Nu si iarna care pare ca nu se mai termina si ne exaspereaza pe toti. Ba ninge vartos, ba ploua de rupe, ne-am saturat de iarna precum cainele padurarului de mere padurete.

Iulia se omoara si ea cu matematica si romana, nu mai are mult deoarece examenele pentru admiterea in liceu au loc pe 4 mai la limba romana si pe 12 mai la mate. Pentru ca a avut mult de recuperat, iar liceul unde vrea sa ajunga este bine cotat  se pregateste mult in particular. Nu mai are timp asa de mult pentru pian, in schimb a facut progrese mari la mate datorita meditatiilor (asta era materia cea mai greu digerabila la ea). Dar si media generala are importanta.

Cam asta-i starea de spirit prin aceasta zona crepusculara asa ca … back to school!

Si daca educatoarea Stefaniei nu a fost amuzanta, filmuletul asta mi s-a parut foarte amuzant:

Capitan la 15 ani

Acum 15 ani, cam la ora asta, plecam cu tot alaiul dupa mine (mama, tata, sot) la spital pentru a aduce pe lume un pui de om . Imi aduc aminte cum, in momentul in care am iesit din scara blocului, fulgi mari, pufosi si albi au inceput sa cearna dintr-odata ca-n basme. Sarcina fusese foarte grea, optasem pentru cezariana, d-na dr. Chilom Zizi a spus da … si a facut nu. Cand mi-am dat seama de „teapa”, am declarat ferm (pentru foarte putin timp insa) ca eu nu nasc.

Pe 01 februarie, la 6 dimineata , acum 15 ani, aveam o jucarie vie, calda si cam … agitata. Mi-am asumat dreptul de a-i alege eu insami numele care mi-a venit in cap intr-o fractiune de secunda. Nu m-am gandit la nimeni, asta a fost numele care mi-a placut mie in momentul acela si i-a placut si tatalui Iuliei. Da, habar n-am avut daca va fi fata sau baiat, pentru ca nu am vrut sa stiu, dar… noi ne-am cunoscut inainte de „debarcarea” ei in lumea mea. Noi doua am vorbit multe lucruri impreuna, aveam secretele noastre. Acestea sunt clipe magice, pe care eu personal le-as „da inapoi” dac-as putea, am nevoie de ele si ma hranesc cu ele. Exista, insa si momente urate, grele, dureroase vis-a-vis de Iulia pe care le ocolesc in felul meu. Ele imi hranesc sentimentul de neputinta si de vinovatie pe care-l voi purta cu mine pana la sfarsitul zilelor.

Eiii…! 15 ani. Asadar am ajuns la varsta cautarilor de modele, la varsta primilor ani de liceu cand ceea ce este mai important este ceea ce gandim, ceea ce simtim, ceea ce credem. Eu ii doresc sa aiba sansa de a intalni in viata ei modele care sa o ajute sa-nteleaga ca viata este asa cum ti-o faci si oameni care sa o ajute in momentele grele din viata sa – eu am avut parte de astfel de oameni, iar modelele mele cele mai bune au fost parintii mei.

Mult curaj, Iulia!

Premiu

De la draga mea prietena Mihaela, un premiu.

E tare fain, cred ca asa arat eu in momentele mele de disperare, la examen, de exemplu. Da’, eu sunt de cele mai multe ori disperata pe motiv de ” si daca-mi pica exact ce nu stiu?”. Cum la primul examen de pe 28 am luat 9 (mergea si 10, stiu, dar bine c-am scapat de unul din examene), mi l-am insusit cu placere. Daca nu Mihaela, cine altcineva sa ma premieze si pe mine?

Premiul asta-si are regulile lui si le enumar mai jos:

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.

2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.

3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care explica ce este cu premiul.

4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr.Linky List, astfel incat sa existe o evidenta a fiecarui ins premiat.

5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.

Premiul il transmit prietenilor virtuali, sper sa fie macar 5, cu toate urarile mele de bine din tot sufletzelul meu chinuit.

PS urmatorul examen e marti 2 februarie – management.

La film

Ieri am fost cu Iulia la film. De o saptamana ne tot incercam norocul, dar ieri am reusit sa ne gasim o „fereastra”. Ne-a placut filmul. Asa am fost motivate sa aflam  mai multe despre Hypatia din Alexandria, dar si despre Egiptul sec IV, perioada care a precedat Evul Intunecat . N-am putut sa nu ma gandesc la avertismentul celebru lasat de catre pictorul spaniol Francisco Goya – „Somnul ratiunii naste monstrii”. Involuntar, dupa film am facut o paralela, probabil un pic deplasata, cu Miscarea Legionara sau Legiunea Arhanghelului Mihail. Nu la cruzimile care nu aveau nimic in comun cu cele 10 Porunci m-am gandit, ci la mesajul nationalist si cu puternica tenta religioasa, dar si la publicul tinta – tineri impinsi intr-un extremism religios. Exagerarea este posibila, dar mingea ramane pe terenul realitatii in acelasi timp cu avertismentul.

Adagio

Este prea frig. Sasha, a facut cunostinta cu zapada pe pervazul de la bucatarie. Interesanta, da’ cam uda si cam rece. E mai bine in casa . Vecina de la parter, spirit caritabil, a adunat spre ingrijire cateva personaje pisicesti, unul fiind un motan barosan, negru ca si Sasha. Se uita unul la altul ca hipnotizati, Sasha de la inaltime, barosanul de jos tanjind dupa avantajele lui Sasha.

Pe 28 ianuarie voi avea primul din cele 5 examene, asa ca m-am apucat de invatat. Tanjesc dupa anii tineretii, cand n-aveam alta treaba-n sesiune decat sa-nvat. Acum ma apuc de invatat dupa ora 22.oo, de obicei . Companionul meu si-a facut obiceiul de a nu ma lasa singura, se aseaza pe birou si-ncepe sa toarca. Ce-o visa? La-nceput muream de invidie, apoi mi-am dat seama ca de fapt imi alunga sentimentul de panica si-mi creaza unul de siguranta (sau, ma rog, aproape).

Cum era si firesc, am devenit imuna la toate conspiratiile si la toate energiile abracadabrante ale politicienilor si ale formatorilor nostri de opinie „luminati” de tot felul de flacari misterioase.(nu-i bag pe toti in aceeasi oala ca nu-i corect)

Criza-si ascute coltii, restructurari cu duiumul, someri, dar ce zic eu aici?  Sasha toarce de mama focului (iar flacari, iar foc), adica „la marea arta”. Aflu de pe Wikipedia ca pe 23 ianuarie 1832 s-a nascut Edouard Manet, iar ca pe 23 ianuarie 1981 s-a stins din viata, la 71 de ani, Samuel Barber. Cum sa n-ascult  Adagio pentru coarde op.11 si sa nu ma afund in linistea sobra si patrunzatoare a sentimentelor care ma invaluie!

Las muzica sa curga.

10 ianuarie 2010, 104 ani de la nasterea lui Grigore Moisil

Cine nu stie ca Grigore Moisil a stralucit mai mult de trei decenii in lumea stiintifica! Matematician de marca, cercetarile sale de logica au stat la baza unei puternice scoli de matematica. A avut un aport considerabil la realizarea primelor calculatoare romanesti si la dezvoltarea informaticii. Membru al Academiei Romane, al Academiei Italiene, al Institutului International de Filosofie, a fost singurul roman care a primit prestigiosul premiu „Computer Pioneer Award” al societatii IEEE.

Grigore Constantin Moisil s-a nascut pe 10 ianuarie 1906 la Tulcea. Grigore Constantin Moisil a iubit profesia de profesor, poate si pentru faptul ca tatal sau, Constantin Moisil a fost profesor stralucit de istorie, arheolog, numismat, director al Cabinetului Numismatic al Academiei si membru al acestei Academii, iar mama sa, Elena, a fost institutoare la Tulcea, apoi directoare a scolii „Maidanul Dulapului” (mi-a placut grozav cum suna), actualul „Enachita Vacarescu” din Bucuresti. Tot in traditia familiei, intra si sora matematicianului, Florica Moisil, care a fost mama profesoarei Zoe Petre, decan al Facultatii de Istorie a Universitatii din Bucuresti.

Deci,  „clanul Moisililor”,  denumire data de numarul academicienilor din familia Moisil a fost, se subintelege, numeros..

Constantin si Elena au avut primii 3 copii nascuti in Tulcea: Grigore in 1906, Florica in 1909 si Ioan in 1910. Ultimul baiat, Gheorghe se naste in 1917 la Vaslui. Toti cei trei frati au intrat in invatamantul universitar, iar Florica, sora lor, cercetatoare la Biblioteca Academiei s-a casatorit cu arheologul Emil Condurache.

Inapoi in timp, strabunicul matematicianului  Grigore Moisil, pe nume tot Grigore si nascut tot pe 10 ianuarie, dar in alt an , bineinteles, (1816), a fost paroh la Nasaud si vicar pentru districtul Rodnei si un aprig sustinator al drepturilor romanilor.

Matematicianul Grigore Moisil a absolvit in 1922 Liceul Spiru Haret, iar in anul 1924 s-a inscris la sectia de constructii din cadrul Politehnicii. Dupa trei ani a abandoneaza in favoarea Facultatii de Matematica, avand profesori de marca:  Gheorghe Titeica, Traian Lalescu, Anton Davidoglu, Dimitrie Pompeiu. In 1929 isi sustine teza de doctorat care este publicata tot in 1929 la editura Gauthier-Villars din Paris. In 1930 studiaza la Sorbonne cu mari matematicieni, iar in 1931 sustine examenul de docenta cu lucrarea ” sur une classe de systemes d’equations aux derivees partielles de la Physique mathematique”.

Este numit conferentiar la Facultatea de Matematica din Iasi. Obtinand o bursa, pleaca la Roma, dar se reintoarce in 1932 la Iasi, unde se stabileste timp de 10 ani si preda timp de zece ani cursul de Algebra moderna, Logica si teoria demonstratiei.

Pe femeia vietii sale, Viorica Constante (n 1913) a intalnit-o in 1937, cand Viorica impreuna cu sora sa, Lena Constante, au mers la o petrecere inainte de Craciun in casa lui Nicol Gross. A fost un coup de foudre! Despre doamna  Lena Constante, eu , personal am aflat mai multe cand am citit  „Evadarea imposibila”.

Divortat proaspat de prima sotie, cererea in casatorie a venit foarte repede. Viorica a acceptat pe loc. Mobilizat sub arme, in calitate de ofiter de rezerva, este rupt de munca sa si de biblioteci. Corespondenta intre cei doi tineri indragostiti contine peste 450 de scrisori pe care Grigri, cum era alintat, le-a  transmis cu toata dragostea „jumatatii” sale. S-au casatorit in scurtul timp al unei permisii a tanarului ofiter. Din pacate, Viorica s-a imbolnavit de TBC, acesta fiind motivul pentru care nu i-a putu darui copii.

S-au mutat la Iasi, unde savantul s-a simtit foarte bine, langa profesorul Myller. Aici au intuit amandoi ca va veni vremea calculatoarelor, o noua perioada care va revolutiona lumea. A publicat lucrari de o mare valoare precum „Logica nodala” in 1942, „Introducere in algebra” in 1954, „Circuite cu tranzistori” in 1962 si multe altele.

Exceptional profesor, era de principiu ca ”  scolarul nu trebuie sa-si oboseasca mintea cu tabla inmultirii, care se afla pe spatele tuturor caietelor. Elevul trebuie sa gandeasca mai departe, sa patrunda in tainele stiintei, sa fie preocupat de creativitate, memoria s-o foloseasca pentru descoperirile viitoare.”

Povestea de iubire dintre Viorica si Grigore Moisil s-a intrerupt la 21 mai 1973, cand savantul a murit la Otawa, unde fusese invitat de matematicienii canadieni sa sustina un ciclu de conferinte.

„-Viata mea e tot cu dansul. Stii ca mi-a umplut viata asta, viata pe care o duc acum si la 90 de ani. Ce-as fi facut daca n-as fi avut preocuparea de a scrie carti despre el? Sunt sigura ca ar fi fericit sa stie asta!

– Stie.

– Nu stiu daca stie… Nu stiu… Nu stiu…” spune Viorica Moisil intr-un interviu in 2003 din Romania literara

Am citit cu placere , tot de pe net, cateva citate celebre ale lui Grigore Moisil pe care le voi copia mai jos, mie personal mi-au descretit fruntea:

„Eu sunt omul care demonstrez, nu conving.”

„Matematica va fi limba latină a viitorului, obligatorie pentru toţi oamenii de ştiinţă. Tocmai pentru că matematica permite accelerarea maximă a circulaţiei ideilor ştiinţifice.”

„Se ştie că un profesor bun e cel care te face ca lucrurile mai grele să ţi se pară uşoare.”

„Un om la 20 de ani trebuie să fie admirat, la 30 apreciat, la 40 invidiat şi la 60 stimat.”

„Spre deosebire de vin, ştiinţa nu trebuie lăsată să se învechească.”

„Există şi matematici pure, şi matematici aplicate. În matematicile pure, cercetătorul face „cum trebuie, ce poate”; în matematicile aplicate, face „ce trebuie, cum poate.”

„Sunt colecţionar. Îmi plac gândurile vechi, uzate, cu zimţi roşi ca o monedă antică. Îmi plac sentimentele vechi, parfumate şi tari ca un vin de rasă. Îmi plac vorbele vechi, sonore ca o vioară ofilită.”

„Să distrugem, în focul sacru al originalităţii, toate resturile improductive ale trecutului.”

Alte surse:

Iubiri pasionale

Grigore Moisil

Wikipedia – Grigore C. Moisil