Zilele astea, in Pitesti, termometrul din centrul orasului arata 33 grd. C . Da, ne asteptam la asta, ba chiar am luat hotararea sa o duc pe Stefi la gradi fara masina, ba chiar sa ma duc si la servici fara masina. Desi mai este pana la solstitiul de vara, putem spune ca primavara si-a incheiat misiunea – se preda stafeta verii. Ador diminetile de vara. Am considerat ca este un lux putin timp pentru mine, drumul care ma duce la servici. Am prelungit un pic placerea, doar pret de doua statii de autobuz. Am ajuns in fata liceului Nicolae Balcescu. M-am oprit in statia de autobuz de pe trotuarul din fata sa. Am avut putin timp, pana la venirea autobuzului, sa-mi simt urma pasilor de acum 28 de ani .

Am scanat cu privirea aleile din curtea liceului, mi-au venit in minte fel de fel de nazbatii facute. Autobuzul a sosit repede, mi s-a parut o adevarata aventura (nu e posibil asa ceva, stiu), dar n-am mai mers cu autobuzul de ani de zile.

Autobuzul m-a dus in parcarea Auchan-ului , supermarket-ul din fata firmei la care lucrez. Am traversat si am ajuns la servici. Mi-a placut privirea nedumirita a Dorinei, secretara, doar intarziasem.

Mi-am facut cale pe vale si peste cateva ore eram cu probleme de rezolvat la Finante (cu masinuta firmei – gata cu autobuzul!) Una peste alta a-nceput si ploaia. Fiind aproape de liceul Balcescu( astazi Colegiul National Bratianu), mi-am redobandit curajul de acum 28 de ani si am intrat in curtea liceului. Mi-am adus aminte de frumusetea si candoarea acelor ani si mi-am dat seama cat de mult ni se uzeaza sufletul cu trecerea anilor, doar fiecare zi ia cu sine o frantura din viata noastra, nu? Ma agat ca inecatul de firul de pai (exagerez) si ma gandesc la perioada care i se deschide Iuliei in fata – anii de liceu. Nu am emotii asa de mari cum imi spuneau ai mei ca au avut la admiterea mea in liceu – o fi de bine sau de rau?

Un pusti era atat de fericit sa faca sa infloreasca rasul pe buzele celor doua prietene care-l insoteau, dar mai ales al uneia din cele doua prietene , incat s-ar fi facut caraghios daca n-ar fi fost din firea lui.

Ieri, Iulia a avut ultimul test de evaluare la matematica, asteptam rezultatul, pe 4 mai a avut la limba romana si a obtinut 9,10. Nu vizeaza Colegiul Bratianu, ci Colegiul Zinca Golescu, un pic mai incolo, incursiunea mea s-a datorat faptului ca posibilitatea de a-mi aduce aminte de anii de liceu era destul de mare, liceul/colegiul cu pricina fiind in drumul meu.

In alta ordine de idei, bloguletul meu a implini ieri un anisor. N-a fost el chiar Fat – Frumos care sa creasca intr-un an cati altii-n zece, dar datorita lui am avut ocazia sa cunosc oameni, prieteni virtuali minunati, frumosi si altruisti care pun suflet si-si impartasesc in mod constant franturi frumoase din viata lor si, desi am cunoscut multe argumente potrivnice acestui fenomen, balanta mea inclina hotarat in favoarea bloggerilor.  Asa ca, doresc multi ani bloguletului meu, dar mai ales multi ani alaturi de prietenii mei virtuali. Asa ca…. ” Let it be!”

PS  Din cate am vazut, si „Let it be!” implineste 40 de ani luna aceasta.

Anunțuri