Am trecut si de saptamana patimilor (pentru unii) si ne-am ales si presedintele, am savurat si schimbarea schimbarii (sa mai zica cineva ca romanului nu-i place schimbarea), iar eu am reusit sa-mi predau referatele inainte de a incepe vacanta . Da, am si eu vacanta, nu si concediu (m-a facut KO perioada asta cu servici si cursuri).

Ieri seara ne-au surprins primii fulgi de nea. Cam timizi, ce-i drept, dar… intentia conteaza. Cerul era ca lesia si era frig. Eu , personal, urasc frigul, dar cu toate acestea sper sa ninga asa cum trebe’ , sa nu se mai opreasca pana dupa Craciun.

Cam asa a fost prima zapada. Ma rog… zapada e cam mult spus pentru ca odata ajunsi pe asfalt, primii fulgi dispareau imediat spre dezamagirea Stefaniei care deja ne intreaba de saniuta.

FULG

– Nicolae Labis-


Desfrunzit şi prea bătrân,
Tremură de frig gorunul.
Au căzut şi-ntâii fulgi
Şi l-am prins din zbor pe unul.

Migălos lucrată-n fir,
Floarea mică şi rotundă
S-a topit şi a murit –
O minune de-o secundă.

M-am întors înduioşat
Să scriu trista ei poveste;
Despre-un fulg care-a venit
Timpuriu şi nu mai este.

-“Pentru ce n-ai mai rămas
În înaltul bolţii tale,
De-ai venit atât de pur
Spre noroaiele din vale?

Care vânt neliniştit,
Răsucindu-te cu ură,
Ţi-a mânat către pământ
Prea gingaşa ta făptură?

Şi de vreme ce sosişi,
Pentru ce-ai dat morţii vamă?
Nu puteai să fii de-argint,
Ori de sticlă, ori de scamă?”

Dar în vreme ce scriam
Întrebarea mea nebună,
N-am văzut cum lângă geam
Ninge-ntruna şi întruna.

Iar când ochii mi-am-nălţat,
Am văzut cum prin ninsoare
Valea-ntreagă lumina
Minunat scăpărătoare.

Anunțuri