Intamplator, imi aduc foarte bine aminte de ziua cand am implinit 5 ani. Eram in vacanta la bunici. Am primit cadou prima bicicleta a mea si o pereche de ghetute din piele lacuita cu siret, alb cu maro – erau grozave. Imi tot repetam intr-una in gand ceva de genul    ” 5 ani. Wow! Nu-mi vine sa cred ca sunt atat de mare!”.  Sunt putine astfel de momente pe care sa mi le amintesc atat de clar. Acum, dupa 37 de ani, cand Stefi implineste 5 ani si ne repeta intr-una ” Mami, acum sunt aproape ca voi, nu?”, ma intorc cu nostalgie in trecut in anii copilariei. Ne uitam la Lolek si Bolek, la Fetita cu creionul fermecat (Doamne, ce-mi mai doream si eu un astfel de creion!) si  care e mai „simpatica decat Hannah Montana” si-mi dau seama de darul pe care mi-l face : bucuria de a-mi retrai clipele frumoase din copilarie. Ba, chiar si-a facut singura un cadou. Ne-a convins sa o reinscriem la vechea gradinita, iar la 5 ani va fi alaturi de vechii prieteni. A fost intampinata cu entuziasm si caldura de „vechea gasca”. Stefi, spiridusul care deschide sezonul sarbatorilor de iarna, ne incalzeste sufletele si ne da putere sa mergem mai departe impletind zi dupa zi, an dupa an, trecutul nostru cu prezentul ei.

Nimic nu se compara cu sentimentul pe care-l are o mama cand isi tine in brate pentru prima oara puiul si nimic si nimeni nu poate umbri fericirea acestor momente. Acestea sunt „talismanele ” mele.  La multi ani, Stefania!

Fetita cu creionul fermecat

Anunțuri