n paulescuPe 8 noiembrie se implinesc 140 de ani de la nasterea omului de stiinta, eminent fiziolog, medic, profesor,  Nicolae Paulescu . Fiu al negustorului Costache Paulescu si al Mariei Paulescu, var bun cu poetul si epigramistul Cincinat Pavelescu, Nicolae Pavelescu a absolvit ca elev stralucit Colegiul National „Mihai Viteazul” (fostul Gimnaziu „Mihai Bravu”) in 1888. Atras atat de arte cat si de stiinte, in speta de stiintele naturale precum chimie, fizica, studiaza incepand din 1889 medicina la Paris, obtinand in 1897  titlul de Doctor in Medicina cu teza  „Cercetari asupra structurii splinei”. Intre 1897-1898 urmeaza cursurile de chimie biologica si fiziologie generala la Facultatea de Stiinte din Paris, iar in 1899 obtine titlul de Doctor in Stiinte. In 1901 obtine al doilea doctorat la Universitatea din Paris cu teza ” Studiu comparativ asupra actiunii clorurilor alcaline aupra materiei vii”. In 1901 se reintoarce in tara si este numit profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicina si Director la Clinica de Medicina Interna a Spitalului St. Vincent de Paul din Bucuresti.

A devenit pasionat de studiul secretiei interne a pancreasului inca de la varsta de 21 de ani intr-o perioada in care studiile in domeniu se aflau la un nivel destul de primitiv. Primele studii asupra pancreasului au fost efectuate la Paris. insa Nicolae Paulescu a efectuat primele experimente pe baza extractelor pancreatice in 1916  la Bucuresti.

In 1921 trimite patru comunicari catre Societatea de Biologie din Paris cu privire la descoperirea pancreinei- o prima forma a insulinei. Paulescu a publicat intr-o revista de  specialitate belgiana rezultatele cercetarilor sale sub titlul   „Recherches sur le role du pancreas dans l’assimilation nutritive”. Desi publicate cu 8-10 luni inaintea enuntarii descoperirii insulinei de catre cei 2 cercetatori canadieni ( Fr. Grant Banting si Ch. Herbert Best), premiul Nobel pentru fiziologie si medicina din 1923 a fost acordat celor 2 cercetatori. D’abia in 1969, Comitetul Nobel recunoaste meritele savantului romanin descoperirea insulinei.

Nicolae Paulescu a avut remarcabile contributii in domeniul fiziologiei privind metabolismul glucidelor, patogeneza diabetului zaharat, coagulatia sangelui, in mecanismul mortii subite, in tehnica operatiei asupra hipofizei (procedeul Paulescu), iar meritele si aportul sau la sanatatea oamenilor nu poate fi contestat.

Personalitate controversata, creationist convins, impartasind opinii ideologice de extrema dreapta, antisemit convins, sustinator al lui A.C. Cuza, influentat de teoriile politice ale timpului, simpatizant legionar, dezamagit de o politica nationala falimentara, Nicolae Paulescu ramane unul dintre cei mai mari oameni de stiinta romani.

„Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria” este titlul unei carti  puternic antisemita scrisa  de Nicolae Paulescu si care ramane o dovada trista si amara a orientarilor sale politice.

Cert este ca produsul cercetarilor sale a salvat milioane de vieti indiferent de nationalitate , rasa si religie.

S-a stins din viata la 19 iulie 1931 la Bucuresti, iar in 1990, Nicolae Paulescu a fost numit post mortem membru al Academei Romane.

Anunțuri