DSC01799DSC01802DSC01813DSC01816DSC01817DSC01823DSC01825DSC01827DSC01829DSC01831DSC01839DSC01850DSC01882DSC01891Saptamana care a trecut a fost si la noi plina de evenimente.

Stefi a schimbat gradinita, acum merge la o gradi cu program prelungit ( pana la ora 18.00) care se numeste ” Raza de soare” ( C’est bon pour le moral). S-a adaptat rapid si este ” prietena” celor doua domnisoare educatoare, Eliza si Stefania (tiza).

Iulia ne-a convocat pe toti acum, la inceputul clasei a VIII-a, prin urmare am luat la cunostinta toti ( parinti, bunici, prof. de pian) ca nu va opta pentru Conservator, ea va merge la medicina. Nauci toti ca dupa un K.O., i-am dat sfaturile de rigoare, dupa care am asigurat-o de tot sprijinul nostru. Ce naiba sa mai facem?

Sper sa se fi orientat mai bine decat am facut-o eu la varsta ei. N-am putut nici macar sa insist. Ce rost ar mai fi avut dupa ce mi-a spus ca se tot gandeste serios la asta de un an? Am incercat doar sa-i insuflu curajul pe care eu nu l-am avut. Atat.

Si, ca sa terminam saptamana in acelasi ritm, sambata am plecat sa-l recuperam pe tataie de la rudele din Agapia. Am plecat la ora 4.30 dimineata din Pitesti. Iulia si-a facut „bocceluta”, si-a luat aparatul foto si la 4.00 dimineata era cu „arma la picior”. Adevarata militarie. Papi (adica sotul) a ramas pe post de dadaca cu Stefi care a fost un pic bolnavioara. Si uite asa, mi-am revazut rudele din Agapia, eu dupa aproape 30 de ani- ce rusine!- iar Iulia dupa 5 ani. Ne-am imbratisat, am plans neputiciosi in fata timpului care a trecut, am depanat amintiri sub privirile toamnei care se instaleaza incet- incet. Am purces inapoi spre casa. Am ajuns de unde am plecat , adica acasa, la ora 23.00 rupte de oboseala.

Anunțuri