Nu o data mi s-a intamplat ca, ocupandu-ma de ceva prin casa, sa fiu intrerupta brusc de plansul copilului. De data asta, Stefi, dorind sa-si recupereze papucul de sub masuta din sufragerie, isi intersecta capul cu masuta cu pricina. De obicei, nu dau mare importanta unor evenimente de genul acestuia (am mai spus ca sunt departe de a fi o mama perfecta).
” Se mai intampla si accidente.” incerc sa o calmez, insa „victima” are alta idee: „Pupa, mami, ca sa-mi treaca!”. Printre lacrimi si muci, mutrita ei rugatoare reuseste (nici nu e greu) sa obtina in timp record gestul solicitat. Bomba se dezamorseaza rapid – happy end!
Mi-aduc aminte de o mamica din parc al carei bebelus, avand colici si plangand, este luat in brate si linistit de mamica disperata, dupa care bebelusul este pus inapoi in landou. Timp de aproximativ o ora, procedeul se repeta de cateva ori, dupa care bebelusul adoarme.
Stefi intreaba de ce plange bebelusul si i se explica ca dupa fiecare masa il doare burtica, mami il ia in brate si ii trece. Urmatoarea idee a fost: ” Sa ma iei si pe mine in brate dupa ce mananc ca sa nu ma doara burtica!”
Fac analogia cu fenomenul placebo , acel tratament inert administrat pentru efectul sau sugestiv. Tratamentul placebo nu foloseste doar pastile. Se folosesc terapii fizice, tratamente si radiatii, chiar si diete. Efectul placebo este declansat de increderea pacientului in tratament ,in puterea de convingere sau eficienta terapeutului si de asteptarea pacientului de a se simti mai bine, un fel de „pacalirea creierului” pentru eliminarea durerii.
Termenul de placebo a fost utilizat in rugaciunile din perioada medievala in contextul expresiei ” Placebo Domino” ( „Ii voi face voia Domnului”) si isi are originea intr-o traducere biblica din sec V d.C.. In sec XVIII, termenul a fost adoptat de medicina, fiind folosit pentru desemnarea preparatelor lipsite de valoare terapeutica.
Stim cu totii ca rolul autosugestiei este extraordinar in procesul de insanatosire. Cum prima substanta folosita ca placebo a fost apa (aqua simplex- numita astfel pentru a-i creste efectul psihologic ), iar in prezent se folosesc pastile cu zahar si injectii cu ser fiziologic ( nu mai vorbim de moastele tamaduitoare ale sfintilor sau apa sfintita), efectul placebo ridica insa si intrebari care tin de etica si-l face sa ramana pe latura medicinei alternative.
Diferenta dintre cucuiul lui Stefi si tumorile „tratate” prin efectul placebo este enorma, practicile alternative nefundamentate sau insuficient fundamentate stiintific nefacand altceva decat sa elimine sau sau sa intarzie aplicarea unor tratamente eficiente, situatia fiind des intalnita in oncologie, de exemplu, cand timpul pierdut cu tratamente alternative poate deveni fatal pacientului.
Dar, dupa cum am observat, nu numai terapeutii, ci si pacientii au felul lor de a profita cerand sa fie pupati sau luati in brate.
Anunțuri