La 19 august 1881 s-a nascut George Enescu , singurul copil al familiei Enescu. Patru dintre copiii Mariei Enescu s-au nascut morti, iar alti sapte au decedat inainte de a implini varsta maturitatii. Mama avea tuberculoza, iar prin laptele sau transmitea bacilul copiilor sai. La sfatul medicului, al doisprezecelea copil este dat unei alte femei pentru a fi alaptat si asta i-a salvat viata.
Jurjac, dupa cum ni-l aducem aminte, fascinat de muzica tiganilor lautari si de sunetul viorii a fost prezentat la 5 ani marelui Eduard Caudela. La aceasta varsta compune prima sa lucrare ” Tara Romaneasca”, o opera de doisprezece masuri pentru pian si vioara.
La 7 ani, indemnat de Caudela pleaca la Viena unde , in 2 ani, termina studiul obligatoriu de trei ani al viorii si incepe apoi studiul superior. La 13 ani este indrumat spre Paris si introdus in cercurile muzicale de pricipesa Elena Bibescu, ea insasi pianista de talie europeana. Este prezentat lui Saint-Saens precum si lui Edouard Colonne care a dirijat in 1898 (Enescu avea 17 ani) prima auditie a „Poemei romane”. De aici incolo, dupa succescul avut, romanii afla de „fenomenul Enescu”.
Regina Elisabeta, mare iubitoare de arta si admiratoare a lui Enescu, il sprijina, portile palatului Peles ii sunt deschise, regina ii daruieste intreaga colectie originala a operelor lui Johann Sebastian Bach care datorita memoriei sale fenomenale si pasiunii pentru Bach sunt insusite si reproduse in concerte, intotdeauna din memorie.
Intr-o seara de martie, in 1898, la sala Ateneului, are loc prima intalnire a lui Enescu cu Maruca Cantacuzino, cea care-i va deveni iubita si sotie. Maruca Cantacuzino, nascuta Rosetti Tescani in 18.07.1878 este casatorita cu Mihai Cantacuzino, ministru al justitiei in guvernul Petre Carp. Era considerata o femeie frumoasa, spirituala, eleganta, distinsa, una dintre cele mai culte fete de la curte, insa o fire capricioasa.
Dupa 8 ani se reintalnesc in parcul Castelului Peles. Cele doua destine se impletesc intr-o poveste de dragoste.
Maruca il invita la Palatul Cantacuzino. Toti cei care veneau stiau care era relatia dintre Maruca si Enescu, inclusiv sotul Marucai, Mihai Cantacuzino.
Enescu accepta, contrar principiilor sale pozitia de ” cantaret la Curte” in casa Marucai, Palatul Cantacuzino (actualul Muzeu Enescu).
Maruca este caracterizata de regina Maria, in memoriile sale astfel : ” Era uneori ciudata si avea, de netagaduit, o fire originala. Tovarasia ei te insufletea, dar zadarnic ai fi incercat sa te opui ideilor ei. Traia dupa bunul plac, fara sa-i pese de critici. Maruca avea manii si una dintre ele era gustul de a sta aproape in intuneric. Ii placea sa ne adune acasa la ea. Ne facea sa ne supunem zambitoarei ei tiranii.”
Dupa razboi, Enescu pleaca in Franta unde concerteaza. In 1920 locuieste cu Maruca in Elvetia, la Lausanne. In 1923 si 1926-1927 a fost construita vila de la Luminis. S-a spus ca vila de la Luminis a fost construita pentru Maruca. Dupa turneele din America intre 1923-1924 a reusit sa adune bani pentru constructia vilei, perioada in care cumpara si vila Bellevue de langa Paris. Locuia la hotel Bulevard in Sinaia si, de acolo urmarea lucrarile de la „Luminis” la care Enescu a fost coautor.
Aici, la Sinaia, Enescu compune neobosit. Aici a luat lectii de vioara timp de doua luni Yehudi Menuhin care i-a fost discipol, aici traduce libretul operei „Oedip” dedicata Mariei Tescanu Rosetti. Premiera va avea loc la Paris, la 13 martie 1936.
In august 1928, Mihai Cantacuzino moare intr-un accident de masina. La 50 de ani, ramasa recent vaduva, Maruca s-a indragostit de filozoful Nae Ionescu care frecventa Palatul Cantacuzino si participa la auditiile muzicale organizate de stapana casei si care-l aveau protagonist pe…… Enescu.
Asista neputincios la debutul idilei celor doi, fiind obligat sa se retraga discret si sa se refugieze in arta sa, isi gaseste linistea la Tescani unde scrie ultimele masuri din „Oedip”.
In 1933, relatia dintre Maruca si Nae Ionescu se incheie, marele filozof consolandu-se in bratele unei alte doamne din inalta societate – Cella Delavrancea. Incetarea relatiei cu Nae Ionescu provoaca o cadere psihica puternica Marucai, iar singurul care ii acorda tot sprijinul si o ingrijeste cu devotament este Enescu.
Se vor casatori la 5 decembrie 1937, dupa 30 de ani.
” O slujba religioasa sfinti casatoria lor, in prezenta Cellei Delavrancea, ca martora, in noua lor locuinta, un apartament intr-un imobil cu vedere spre Cismigiu. Preotul incepuse slujba, cand deodata s-a deschis usa aparand Alice, fiica Marucai. Fara a saluta preotul, a sarutat-o pe maica-sa, apoi uitandu-se prelung la Enescu, care-i intindea mana, i-a intors spatele si a plecat trantind usa. Alice il detesta pe Enescu, considerandu-l, prin originea sa modesta, nedemn de a se casatori cu o printesa.” – Ilie Kogalniceanu in „Destainuiri despre George Enescu”
Cei doi soti se indreapta si se stabilesc in America, unde Enescu dirijeaza la Filarmonica din New York (1937-1938).
Dupa 1945 i se confisca rand pe rand proprietatile, sugerandu-i-se pentru unele incheierea unor acte de donatie.Cei doi soti se refugiaza la Paris, intr-un apartament modest din Rue de Clichy, iar Enescu se vede silit sa dea concerte oriunde pentru a se intretine. Bolnav de spondiloza anchilozanta, nemaiputand sa-si dedice tot timpul marii sale pasiuni- compozitia, devine un modest sef de orchestra. Pe 14 iulie 1954 are o comotie cerebrala in apartamentul sau din Paris, in urma careia ramane partial paralizat.
Maruca il lasa singur, bolnav, sarac , iar ultimele luni ale vietii si le traieste in hotelul Atala, rue de Chateaubriand si asta datorita unor oameni generosi.
Nu marea iubire a vietii lui, ci o asistenta sociala ii vegheaza patul de suferinta si ultimele clipe ale vietii. Cel mai mare compozitor roman al tuturor timpurilor moare in noaptea 4-5 mai 1955 in hotelul Atala si este inmormantat in cimitirul Pere Lachaise din Paris.
Ramasa singura, Maruca Enescu se va stinge si ea in 1969. Pe piatra de mormant din cimitirul Pere Lachaise din Paris sta scris ” George Enescu si Maruca Enescu, nascuta Rosetti Tescani”. Fara titlul princiar atat de ravnit, fara numele de Cantacuzino.

” Pentru mine, Enescu va ramane una din veritabilele minuni ale lumii. Caracterul si figura sa sunt gravate in sufletul meu ca un arbore sau un munte din Sinaia. Radacinile puternice si nobletea sufletului sau sunt provenite din propria lui tara, o tara de inegalata frumusete”
Sir Yehudi Menuhin

Anunțuri