– U.I.P.Ch. promotia …. 1991?
Creierul meu alearga ca la maraton.
-Imi pare rau, dar nu-mi aduc aminte!
-Irina?
-Da.
-Deci sunt pe calea cea buna.
-Eu nu!
Nu vreau sa par nepoliticoasa, imi displace. Ne abandonam trecutului si imi aduc aminte de o trasatura ce o deosebea de celelalte colege: nu suporta cafeaua. Mi-am adus aminte cum incercase sa bea o ceasca de cafea la „inceputurile sale in societate”. Rezultatul: doua nopti nedormite.
Schimb de informatii pe acelasi calapod: stare civila, copii, domiciliu, colegi, servici (descoperim amandoua ca prima facultate ne-a fost total inutila. Cati ca noi? ) Primul gand care-mi vine ( o fi in „trend”) aseamana fiintele cu automobilele lor. Gasesc asemanarea frapanta. Unii au o viata fara optiuni, care doar merge, nu prinde viteza prea mare, altele au toate optiunile posibile: banii, frumusetea, sanatatea, airbag, ABS, servodirectie, motor cu 16 supape, etc. Meseria, musculatura, varsta, banii, greutatea, culoarea ochilor, marca de cereale consumate dimineata (sau a cafelei) – cred ca nici nu mi-am inchipuit cati factori ne influenteaza viata. Abandonez instinctiv analiza asta, pana la urma oricine vrea sa gaseasca dovezi ale nefericirii sale va gasi, caci in chestiunile omenesti gasesti intotdeauna ce cauti.
Ne-am despartit, era grabita. Nu-mi puteam lua ochii de la ea in timp ce se indeparta. I-am urmarit drumul pana cand, in cele din urma a intrat intr-o masina. A plecat. Pentru putin timp m-am simtit o alta persoana ca si cum as fi fost izolata de restul lumii.

Anunțuri