Cand spui Chopin , te gandesti la pian. El a transformat pianul într-un instrument total, iar literatura pianistică este de neconceput fără el. Despre Chopin s-a scris mult, s-a scris frumos, s-a scris insuficient. Despre dragoste, la fel. La fel despre dragostea care a legat doi oameni deveniţi celebri.Când s-au cunoscut, el avea 26 de ani, iar ea 32. Asta se întâmpla în 1837, la Paris, Oraşul Iubirii. Numele lor: Frédéric şi Aurore. Au fost două genii în două domenii care nu au nimic în comun şi care, totuşi, se completează atât de bine: muzica şi literatura.
Unul dintre prietenii lor, scriitorul Heinrich Heine, spunea despre ea că „este tăcută şi mai mult înregistrează decât comunică”, iar despre el că este „făcut să trăiască în doi”.
„Pentru tine, Aurore, m-aş târî pe pământ… Nimic nu mi-ar fi prea mult, ţi-aş da totul!… Nu vreau să trăiesc decât pentru tine!”
„Sufletul meu e frate cu al tău, şi îl mâhneşti, îl sperii scormonindu-l astfel. Ia-l drept ceea ce este, un suflet care suferă şi care aşteaptă. Dacă îl interoghezi atât de nemilos, se va închide în sine şi nu va mai îndrăzni să se deschidă în faţa ta.”spunea George Sand in „Lelia”
Compozitia pentru pian Fantaisie-Impromptu, opus 66, care apartine lui Frederic Chopin, este una dintre cele mai cunoscute si faimoase dintre compozitiile create pentru acest instrument.Se spune ca lui Chopin nu i-a placut . Ce ganduri dureroase, ce combinatie de fericire si suferinta au facut ca lucrarea sa fie publicata abia dupa moartea compozitorului?
Povestea spusa de Iulia – Fantezie Impromptu op. 66 Fr. Chopin
Anunțuri